Artistii&interventiile

My stomach – Mihai Balko

Stomacul este plin, prea plin, deoarece consumismul ţi l-a mărit, transformându-ţi viaţa într-o continuă îngurgitare.

Propun o reprezentare a unui element intern al individului pentru a aduce în discuţie o imagine exterioară lui, a individului contemporan care este înghiţit de mulţime şi transformat într-un consumator. Lucrarea îl provoacă pe privitor să se gândească la modul în care relaţionează cu ceilalţi, şi cât de importantă este propria fiinţă în relaţie cu aceştia.

Coloana sefilor – Claudiu Cobilanschi

Una din legendele urbane care circula în imaginarul colectiv românesc se leagă de scrisorile secrete şi disperate pe care cetăţenii le strecurau în buzunarul potentaţilor zilei (fie Nicolae Ceauşescu, fie Becali sau alt preşedinte recent) prin care îşi spuneau nevoile, cerând ajutorul personajului important căruia i se adresau. Neîncrederea în căile administrative este o practică curentă în România ultimelor câteva decenii şi, astfel, coroborată cu credinţa că numai o pilă, un tătuc, o relaţie etc, te poate ajuta – folosirea acestui fel de „petiţie” personală devenea o intervenţie divină şi aşteptată. Aparatul birocratic cu care ne confruntăm astăzi a întărit ideea relaţiei private, a comunicării unisens. Instituţia Avocatului Poporului zace în uitare şi neîncredere. A venit timpul ca, alături fostului Palat al Poştelor, să apară Coloana Şefilor – conglomerat de cutii poştale aparţinând acelor instituţii care şi-au făcut simţită nevoia dar nu şi prezenţa: „Şeful Administratorilor de Bloc”, „Şeful Vecinilor Gălăgioşi”, „Şeful Organizaţiei pentru scăderea preţurilor”,etc.

strada  – Ileana Oancea

Citind tema proiectului, prima imagine a fost iureşul uman întâlnit în oraş, mai precis pe stradă. Am ales a reprezenta această imagine printr-o aglomerare de picioare provenind de la 30 de persoane diferite, astfel încât fiecare pereche în parte va reprezenta un individ. „Înghesuite” însă în spaţiul de 50/400cm pe care l-am propus vor crea senzaţia de aglomeraţie. Mici şi mari vor alcătui o „masă” în care trecătorul poate descoperi treptat fiecare personaj, şi eventualele relaţii dintre ei. Ajuns în spaţiul intim al lucrării, pietonul, vizitator întâmplător, va face parte fără voie din lucrare, astfel cum lucrarea însăşi va face parte din agitaţia străzii.

dincoace/dincolo – Dorina Horatau

Felul aerat, necompact al reţelei roşii subliniază caracterul de zid soft, de barieră moale, de adevăr posibil al fiecărui ins, construcţia proprie a realităţii pe care fiecare dintre noi o parcurge în fiecare zi. Traseele desfăşurate pot fi, dată fiind situarea lor în acest prag urban, semnul scurtei relaxări pe care ne-o permitem în agitaţia cotidiană, atunci când, preţ de o clipă, ne revedem mental harta destinaţiilor care au fost atinse şi a celor care urmează să devină istorie proprie. Un semnal vizual agresiv, o barieră moale, care ascunde/dezvăluie într-un mod participativ realitatea cotidiană. Marca individuală, personală a omului prins între cele două realităţi: zgomotul oraşului şi calmul naturii, între geometria arhitecturată a spaţiului utilitar, de consum şi ordinea peisageră, de retragere şi repliere pe care o oferă grădina publică. Zig zagul-câmp spaţial creat de fâşia continuă de material textil care urcă sau coboară, se opreşte brusc sau o ia într-o direcţie neaşteptată, modelează realitatea citadină şi o comentează/evocă, dintr-un punct de vedere estetic-formal, camera iradiată cu fire a lui Duchamp (un fel de peliculă care bloca în acelaşi timp şi ochiul, şi spaţiul), dar a cărei vocaţie este să devină ecran izolator, portic liber lângă care cineva poate experimenta intimitatea, fie ea şi în sens comunitar.

locul faptei – Cristina Iacobescu

Ideea centrală a lucrării este aceea a notorietăţii, atât în sensul ei mediatic, în care atenţia masei se îndreaptă fulgerător spre cazurile extreme, cât mai şocante, singurele capabile să îi zgâlţâie complexele de frici colective, cât şi în sensul său legat de ideea de posteritate, în care trecerea în nefiinţă, în cazul mediatizării masive, a potenţialmente oricui are capacitatea de a forma mentalul colectiv al unor întregi generaţii viitoare. Statuile amplasate în spaţii publice au exact această funcţie de a stârni reamintirea. Departe de a avea un mesaj incriminativ concret, legat de identiatea personajelor istorice din vecinătate lucrarea este un apel la a conştientiza cu detaşare mecanismele informaţionale care funcţionează şi care creează identităţi individuale (ilustre sau nu) care la rândul lor dau naştere unor identităţi colective perene.  

my wall – Judit Balko

În mod obişnuit un element de separaţie, de delimitare, zidul, se poate plasa la graniţa dintre trecut şi prezent şi poate avea mai multe valenţe: martor al unui trecut recent, rămăşiţă de zid interior al unei clădiri ce nu mai e, este folosit ca un suport de manifestare, de expunere în spaţiul public şi devine în spaţiul virtual un element important, un cadru în care utilizatorul unei reţele de socializare se afişează pe sine şi prin care îi percepe pe ceilalţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *