Spatiu expandat 2014

Al patrulea proiect din cadrul programului Spaţiu Expandat s-a deschis pe 30 iulie 2014, având tema „Insider and Outsider”. Pornind de la convingerea că arta nu devine publică doar datorită amplasamentului, dimensiunea publică având conotaţii sociale şi politice şi fiind dată de alegerea întrebărilor pe care le investighează sau le pune în discuţie, anul acesta organizatorii le-au propus artiştilor să chestioneze problematica definirii sociale a individului din prisma accesului sau apartenenţei acestuia la un anume grup, comunitate, statut sau cultură. Alegerea temei a fost strâns legată de locul propus pentru realizarea intervenţiilor, Parcul Izvor, Bucureşti, organizatorii dorind ca una dintre direcţiile de explorare a acestei teme să vizeze una dintre cele mai controversate clădiri din România, şi anume, Casa Poporului, azi Palatul Parlamentului.

Insider and outsider aduce în spaţiul public bucureştean patru intervenţii artistice: „Fotolii tip ‚Casa Poporului’”, autor Mihai Balko, „Uranus cronic(a)”, realizată de echipa formată din Ioana Ciocan şi arhitecţii Bogdan Ciocodeică şi Diana Roşu, „Schelet de megafon cu scrînciob”, autor Adela Iacoban şi lucrarea „Mulţumiţi, nemulţumiţi”, a grupului subREAL. Situate în imediata vecinătate a Casei Poporului, într-o zonă în care, înainte de demolările din anii 80, se afla Cartierul Uranus-Izvor, intervenţiile artiştilor problematizează şi pun în lumină, în aceeaşi măsură, trecutul şi prezentul acestui spaţiu, aflat în umbra uneia dintre cele mai mari clădiri din lume, construită pentru popor, dar care în realitate a fost şi este separată de acesta printr-un zid gros, a cărui existenţă vorbeşte despre adevărata relaţie dintre centrul puterii, aflat înăuntru şi popor, aflat în afară.

Instalaţia „Mulţumiţi, nemulţumiţi”, realizată de artist-duo-ul Călin Dan şi Iosif Kiraly foloseşte ca punct de pornire binecunoscutele cutii metalice aflate la intrarea în bisericile ortodoxe, unde se aprind lumânări pentru sufletele celor vii şi celor morţi. Lucrarea face referire la sondajele de opinie care plasează Biserica Ortodoxă Română ca instituţia care se bucură de cea mai mare încredere în rândul românilor, pe când parlamentul de cea mai puţină. Ironic, artiştii invită publicul să-şi exprime adeziunea faţă de una dintre cele două instituţii, îngrădind şi condiţionând însă accesul la lucrare, acesta fiind posibil doar în prezenţa unuia dintre artişti.

Mihai Balko propune o serie de fotolii de diferite dimensiuni, ce stilizează forma Casei Poporului, unde publicul se poate aşeza, relaxa şi reflecta. Prin intervenţia sa artistul atrage atenţia asupra faptului că poporul, pentru care Casa a fost construită (cel puţin la nivel de discurs propagandistic) este în continuare lăsat afară, exclus din forumul decizional, de aceea artistul transformă această clădire într-o piesă de mobilier destinată interiorului, spaţiului intim, oferind astfel poporului posibilitate de a face Casa a lor.

Scheletul de megafon al Adelei Iacoban explorează o altă direcţie a temei propuse, autoarea urmărind să atragă atenţia asupra consecinţelor pe care le au în timp lipsa de reacţie, de participare şi asumare din partea individului a rolului său în viaţa publică.

Echipa formată din artista Ioana Ciocan şi arhitecţii Bogdan Ciocodeică şi Diana Roşu aduc în prim plan, prin intervenţia“Uranus cronic(a)” istoria tragică a locului, astăzi cunoscută de foarte puţini, şi anume, demolarea cartierului Uranus-Izvor pentru a permite ridicarea clădirii Casei Poporului, o practică, din nefericire, frecventă în România comunistă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>